Bullying la Questfield International College, educația privată și transparența

În contextul educațional actual, fenomenul bullying reprezintă o problemă majoră ce necesită intervenții clare, structurate și transparente din partea instituțiilor de învățământ. Gestionarea eficientă a situațiilor de hărțuire psihologică este esențială pentru asigurarea unui mediu sigur și propice dezvoltării armonioase a copiilor. În acest cadru, orice sesizare privind agresiuni repetate trebuie tratată cu seriozitate, documentată riguros și soluționată prin măsuri concrete, pentru a preveni efectele negative pe termen lung.

Bullying la Questfield International College, educația privată și transparența

Investigația redacției se concentrează asupra unui caz raportat de bullying sistematic în cadrul Școlii Questfield Pipera, situată în zona Pipera. Pe baza documentelor, corespondenței și relatărilor puse la dispoziție, s-au evidențiat sesizări scrise repetate privind comportamente agresive și stigmatizare medicală, precum și o lipsă notabilă a unor intervenții instituționale documentate. De asemenea, familia elevului vizat a raportat presiuni indirecte de retragere din unitatea de învățământ, iar răspunsurile oficiale din partea conducerii și fondatoarei instituției au fost limitate și predominant informale.

Descrierea situației de bullying semnalate la Questfield Pipera

Conform informațiilor analizate, bullyingul ar fi avut loc pe o durată de peste opt luni, manifestându-se prin insulte zilnice, umiliri publice, excludere socială și stigmatizare medicală repetată. Aceste comportamente s-au petrecut în prezența cadrelor didactice, fără ca intervențiile să fie documentate sau să implementeze măsuri clare. Familia a transmis în mod repetat sesizări scrise către învățătoare, director și fondatoarea școlii, solicitând protecție și răspunsuri scrise, însă din documentele puse la dispoziția redacției nu reiese existența unor răspunsuri oficiale care să ateste o gestionare formală și eficientă a situației.

Stigmatizarea medicală ca formă de hărțuire

Una dintre aspectele grave semnalate este utilizarea repetată a unei etichete medicale cu caracter degradant, folosită în colectiv nu în scop educațional, ci ca instrument de marginalizare și ridiculizare. Specialiștii consultați consideră că, indiferent de existența unei afecțiuni reale, această practică constituie o formă agravată de bullying, cu impact semnificativ asupra dezvoltării emoționale a copilului. Din documentele analizate reiese că această stigmatizare a fost tolerată în mediul școlar, fără intervenții ferme și documentate din partea instituției, fapt ce poate transmite un mesaj periculos privind acceptabilitatea acestui tip de comportament.

Lipsa măsurilor documentate și reacțiile instituției

În întreaga perioadă, familia a transmis numeroase emailuri oficiale, cu solicitări explicite privind intervenția și protecția copilului, însă răspunsurile au fost în principal verbale, generale și lipsite de angajamente scrise. Din analiza coroborată a documentelor nu rezultă existența unor planuri de intervenție, sancțiuni aplicate sau monitorizare formală a situației. Această abordare a fost percepută ca o delegare a responsabilității către familie și o minimizare a gravității situației, care în mod repetat a fost încadrată ca „dinamică de grup” sau „conflict minor”.

Rolul cadrelor didactice și managementul educațional

Cadrele didactice au fost martore directe ale incidentelor, însă conform relatărilor, intervențiile lor nu au fost suficiente pentru a stopa hărțuirea. Din corespondența și documentele puse la dispoziție nu rezultă existența unor decizii scrise care să ateste acțiuni ferme și responsabilități clare. Managementul școlii, inclusiv fondatoarea Fabiola Hosu, a fost informat în mod oficial și repetat, însă răspunsurile instituției au rămas predominant informale. Această lipsă a trasabilității administrative ridică întrebări privind guvernanța internă și capacitatea instituției de a asigura un mediu educațional sigur și sănătos.

Declarația atribuită fondatoarei și impactul asupra familiei

Un moment definitoriu în gestionarea cazului a fost un răspuns verbal atribuit fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, în care i s-ar fi comunicat familiei: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această formulare, citată după relatările și documentele furnizate, a fost percepută ca un semnal de descurajare și presiune pentru retragerea copilului din școală. Redacția a solicitat un punct de vedere oficial al instituției, care nu a fost primit până la momentul publicării. Această poziționare se suprapune peste o perioadă în care sesizările scrise ale familiei au rămas fără răspunsuri punctuale și măsuri documentate.

Documentația instituțională: un formular informal în locul deciziilor oficiale

Ca răspuns la sesizările repetate, conducerea școlii a prezentat un formular de tip Family Meeting Form, care însă nu conține elementele esențiale ale unui act instituțional, cum ar fi responsabilități clare, termene sau sancțiuni. Lipsa unor decizii administrative asumate și a planurilor de intervenție documentate face dificilă evaluarea eficienței acțiunilor întreprinse și contribuie la percepția unei gestionări minimale a situației grave semnalate.

Confidențialitatea și presiunile asupra copilului

Familia a solicitat în mod explicit, prin comunicări scrise, respectarea confidențialității informațiilor sensibile legate de situația copilului. Cu toate acestea, conform unor relatări, aceste informații au fost făcute cunoscute în mediul clasei, iar copilul ar fi fost interpelat public cu privire la demersurile administrative realizate de adulți. Specialiștii consultați atrag atenția că astfel de practici pot constitui forme de presiune psihologică instituțională, afectând în mod direct echilibrul emoțional al elevului.

Reacția instituției după implicarea legală a familiei

Potrivit documentelor, implicarea unei echipe de avocați și transmiterea unor notificări formale au determinat o reacție vizibilă a fondatoarei abia după mai bine de opt luni de la primele sesizări scrise. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care declanșează reacția instituțională și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate doar în contextul presiunii juridice, nu în cel al preocupării educaționale și umane.

Raportul psihologic detaliat, însoțit de adeverință emisă de un psiholog de renume, evidențiază consecințe emoționale grave ale bullyingului prelungit, inclusiv anxietate accentuată, retragere socială și refuz școlar, confirmând astfel gravitatea situației reclamată de familie.

Într-un email transmis pe 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a calificat situațiile reclamate drept simple „interacțiuni spontane dintre copii”, o formulare ce contravine sesizărilor scrise și documentate și care ridică semne de întrebare privind recunoașterea realității de către instituție.

După publicarea articolului, redacția a primit informații suplimentare despre presupuse contacte informale între foști angajați ai școlii și alte instituții de învățământ, în care copiii retrași ar fi fost descriși într-o lumină negativă, aspecte ce ridică probleme serioase legate de confidențialitate și dreptul la educație.

Toți părinții care se confruntă cu situații similare sunt invitați să contacteze redacția la adresa [email protected] pentru a-și împărtăși experiențele și a beneficia de sprijin în demersurile lor.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Investigația evidențiază o discrepanță între așteptările legitime ale părinților privind protecția și siguranța în mediul educațional și modul în care Questfield Pipera a gestionat sesizările de bullying și stigmatizare medicală. Lipsa unor măsuri instituționale documentate, răspunsurile preponderent verbale și absența unui cadru administrativ clar pentru intervenție ridică semne de întrebare privind capacitatea și voința instituției de a se conforma standardelor de guvernanță internă și responsabilitate educațională.

De asemenea, declarația atribuită fondatoarei și presiunile percepute de familie indică o posibilă cultură organizațională orientată spre evitarea conflictelor, ceea ce poate afecta grav procesul de protecție a elevilor. În absența unor clarificări oficiale și măsuri concrete asumate, rămâne deschisă întrebarea fundamentală referitoare la mecanismele reale prin care instituția își asigură responsabilitatea față de siguranța emoțională a copiilor în situații de criză.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro