Casa Gheorghe Tătărescu din București: martor discret al puterii și continuității EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului interbelic, pe Strada Polonă, nr. 19, o vilă modestă ca dimensiuni dar impecabilă în proporții și detalii a fost martora unei istorii încărcate de tensiuni politice, culturale și sociale. Această casă, care astăzi poartă numele EkoGroup Vila, s-a impus nu doar prin arhitectura sa fină, ci mai ales ca un spațiu în care se reflectă viața complexă și uneori contradictorie a lui Gheorghe Tătărescu, figura marcantă a politicii românești din perioada interbelică. O arhitectură a puterii temperate, o familie dedicată culturii, o ruptură brutală și, în cele din urmă, o tentative atent condusă de refacere continuă alcătuiesc miezul memoriei pe care acest edificiu o poartă cu discreție solemnă.

Casa Gheorghe Tătărescu: o vilă-restaurată și continuitatea culturală a politicii interbelice

Gheorghe Tătărescu, personalitate emblematică și controversată a României interbelice, s-a întipărit în această reședință bucureșteană ca o prezență complexă, aflată între discretă sobrietate și memoria unor decizii de stat cruciale. Casa sa, cu dimensiuni contenționate dar cu proporții impecabile, reflectă această ambivalență – este o vilă interbelică care echilibrează influențele mediteraneene cu accentele neoromânești, realizată de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea și îmbogățită de palpitațiile artistice ale sculptoriței Milița Pătrașcu. Astăzi cunoscută sub denumirea de EkoGroup Vila, clădirea își continuă viața ca spațiu cultural, păstrând cu fidelitate și respect întreaga încărcătură istorică fără a-i șterge patina timpului.

Gheorghe Tătărescu: omul și epoca sa

Figura lui Gheorghe Tătărescu (1886–1957) răzbate prin toate trăsăturile unei epoci tumultoase. Jurist, politician și prim-ministru în două mandate dificile (1934–1937 și 1939–1940), el navighează între ambițiile democratice, autoritarismul impus de decorul regal și izbucnirea catastrofelor teritoriale ale României Mari. Debutul său intelectual, marcat de un doctorat la Paris despre regimul electoral românesc, arată un om conștient de limitele și paradoxurile reprezentării parlamentare. Rolurile lui în guvern, inclusiv ca ministru de Interne, îl plasează în centrul unor momente critice, între reforme și măsuri de menținere a ordinii, între aspirații și realități dure.

Deși parte a Partidului Național Liberal și apropiat de valorile tradiționale ale elitei interbelice, Tătărescu se află într-o zonă de tensiune permanentă, de la conflictele din interiorul partidului până la relația complicată cu regele Carol al II-lea. După 1944, el încearcă o readaptare în cadrul noilor realități politice postbelice, dar aceasta se sfârșește cu marginalizarea și prăbușirea lui. Biografia lui nu este lipsită de ambiguități: reformator dar și generator al unor derapaje autoritare, pragmatic dar compromis între repere, profesând o etică a datoriei mai degrabă decât a gloriei personale.

Casa ca proiect al vieții: puterea discretă a arhitecturii

În această cheie se descifrează și casa familiei Tătărescu, o replică materială a acelei culturi a puterii moderate. Nu o vilă ostentativă, ci un spațiu cu scară relativ redusă, reflecție a unei mentalități care nu confunda funcția publică cu demonstrația excesivă a acesteia. Biroul premierului, amplasat în discreția unui entre-sol, evidențiază acest echilibru: un spațiu funcional, cu acces lateral discret, care pare să sublinieze etica responsabilității fără stridență.

Inițial desenată de Alexandru Zaharia și apoi rafinată de asociatul său, Ioan Giurgea, vila este unul dintre primele exemple în București ale dialogului între un stil mediteranean climatologic și elementele neoromânești, integrate cu subtilitate pentru a genera o simplitate sofisticată. Portalurile cu accente moldovenești, coloanele filiforme variate în detalii dar unitar coerente și absida care găzduiește șemineul – o capodoperă a Miliței Pătrașcu – punctează această arhitectură ca un punte între tradiția românească și modernitate.

Arethia Tătărescu: un rol cultural esențial

În umbra lui Gheorghe Tătărescu, Arethia, supranumită „Doamna Gorjului”, joacă un rol decisiv. Nu doar o prezență elegantă a vieții private, ci o veritabilă actriță culturală a timpului: susținătoare a artei, implicată în binefacere, facilitate a întoarcerii lui Constantin Brâncuși în țară, ea veghează asupra proiectului casei, asigurându-se că niciun detaliu nu devine inutil opulent sau divergent de la linia sobrietății.

Asocierea cu sculptorița Milița Pătrașcu, eleva lui Brâncuși, se reflectă în sculpturile financiare ale șemineului și ancadramentele ferestrelor sau ușilor, inserții artistice care conferă locuinței o dimensiune contemplativă, dar și o conexiune la dinamica culturală a epocii. Arethia este figura care unifică funcționalitatea spațiului cu o sensibilitate estetică adâncă, oferind un echilibru greu de atins.

Ruptura comunistă: degradarea simbolică și fizică

După dispariția graduală a lui Tătărescu din viața politică imediat postbelică, odată cu instaurarea regimului comunist, casa intră într-un destin pătimaș, comun celor mai multe reședințe ale elitei interbelice. Naționalizarea, utilizările improprii, împărțirea în spații colective sau administrative și degradarea accentuată transformă un spațiu încărcat de memorie într-o prezență mută, golită de sens.

Paradoxal, vila nu este demolată, dar ignorată în termeni de protecție și restaurare. Finisajele de excepție date de parchetul din stejar masiv, feroneria de alamă patinată, sculpturile integraționale devin victime inexorabile ale timpului și intervențiilor necalificate. Pierderea statutului de spațiu privat și elitist se asociază cu o rescriere a memoriei lui Gheorghe Tătărescu, marginalizat și exclus de memoria oficială.

Post-1989: controverse, erori și eforturi de recuperare

Cu trecerea regimului totalitar, se deschide aparent o perioadă de redescoperire și conservare, însă istoria Casei Tătărescu reflectă complexitatea tranziției românești: intervenții arbitrare, schimbări de funcțiune exagerate și reacții critice din partea comunității specialiștilor devin elemente definitorii ale unei noi instabilități.

Proprietatea ajunge în mâinile omului politic și arhitectului Dinu Patriciu, a cărui abordare asupra spațiilor interioare perturbă echilibrul original al arhitecturii, provocând indignări în lumea arhitecților și istoricilor. Deschiderea unui restaurant de lux în vila memorială contrastează dur cu spiritul inițial, simbolizând o instrumentalizare a patrimoniului fără înțelegere profondă.

Ulterior, o companie britanică preia clădirea și inaugurează un proces atent de restaurare, urmărind readucerea la conceptul Zaharia-Giurgea și refacerea elementelor originale, cât mai aproape de autentic. Astfel, casa începe să recâștige nu doar forma, ci și sensul cultural și politic pierdut. Această relație tensionată între trecut și prezent reflectă dificultățile societății românești în raportarea cu elitele sale istorice, iar Casa Gheorghe Tătărescu devine un simbol al acestei metamorfoze.

EkoGroup Vila: memoria vie a unui spațiu istoric

Astăzi, casa este cunoscută sub numele de EkoGroup Vila și funcționează ca un spațiu cultural cu acces controlat, păstrând întreaga încărcătură a trecutului și integrând-o organic în viața contemporană. Numele însă nu anulează identitatea: este, mai curând, o reafirmare a continuității și responsabilității față de o moștenire complexă.

Arhitectura, grădina cu accente mediteraneene, detaliile sculpturale și finisajele – toate acestea se redeschid lumii într-o formulă care nu caută să disimuleze istoria, ci să o facă vizibilă în profunzime. Accesul publicului, realizat pe bază de bilet prin platforma iabilet.ro, marchează o deschidere echilibrată și respectuoasă, evitând exploatarea superficială.

• Casa exemplifică un tipar de relație între puterea publică și spațiul privat în arhitectura interbelică
• Reflecția modestiei și a responsabilității prin proporții și amplasări discrete
• Rolul esențial al Arethiei Tătărescu în protejarea caracterului cultural al casei
• Influențele mediteraneene conjugate cu elementele neoromânești într-un limbaj arhitectural precoce în București
• Șemineul Miliței Pătrașcu ca simbol artistic și cultural al acestei epoci

În acest fel, povestea vilei din Strada Polonă nr. 19 continuă să fascineze prin complexitatea sa, devenind un punct de reper pentru înțelegerea României de ieri și de azi.

Frequently Asked Questions about Gheorghe Tătărescu și Casa Tătărescu

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost un politician român, prim-ministru în două mandate (1934–1937 și 1939–1940), o figură complexă a interbelicului românesc, care a navigat între reforme democratice și compromisuri autoritare, implicat în momente cruciale ale istoriei României de secol XX.
• Este Gheorghe Tătărescu același cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Gheorghe Tătărescu, politicianul, nu trebuie confundat cu Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), pictor român al secolului al XIX-lea. Confuzia apare frecvent, dar sunt persoane diferite din domenii și epoci distincte.
• Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
  Casa este un exemplu timpuriu de arhitectură interbelică bucureșteană care combină armonios influențele mediteraneene cu elemente neoromânești, proiect realizat de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, îmbogățit de contribuții artistice, în special ale sculptoriței Milița Pătrașcu.
• Ce rol a avut Arethia Tătărescu în forma casei?
  Arethia Tătărescu a fost beneficiara și custodele estetic al proiectului. Ea a vegheat ca vila să nu devină un spațiu ostentativ, ci să păstreze o coerență sobru elegantă, integrând arta și cultura în viața familiei și în arhitectură.
• Care este funcția actuală a clădirii?
  Astăzi, cunoscută ca EkoGroup Vila, casa funcționează ca spațiu cultural cu acces public controlat, promovând memoria istorică și patrimoniul arhitectural, fără a-și șterge trecutul și fără a fi redusă la un simplu obiectiv comercial.

Vizitarea acestei reședințe reprezintă o incursiune în memoria unei epoci, într-un spațiu care nu a fost doar un decor al vieții politice ci și un document viu al relației dintre putere, cultură și familie. Casa Gheorghe Tătărescu, prin continuitatea sa transpusă în contactează echipa EkoGroup Vila, își oferă astăzi povestea nu ca epopee a unui om, ci ca pagină deschisă a istoriei și responsabilității culturale contemporane.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.